Fanfara din Grămești

Nunta – moment al vieții pe care omul îl trăiește cel mai intens, parte activă la el și bucurându-se de faptul că poate fi, măcar pentru o zi și o noapte, cel mai privit personaj din sat. Mai ales mireasa, știut fiind că toată lumea din sat merge la nuntă să vadă ,, nireasa “ mai rar ,, nirili “.

În vremuri mai îndepărtate, nunta se desfășura tradițional, cu un ritual aparte și am putea spune, sacru. Nunțile aveau loc numai în câșlegi, adică în perioada cuprinsă între posturile anului bisericesc, mai exact iarna după Sfântul Ioan și până la lăsatul secului de Postul Mare, după săptămâna luminată până la postul Sfinților Apostoli Pentru și Pavel, iar după această sărbătoare până la începutului Postului Sântei Marii ( 1 august ) și între 16 august până la postul Crăciunului. Facem această precizare pentru că în zilele mai noi, aceste reguli tradiționale sunt încălcate.

Nici cununiile civile nu aveau loc în post.

Să vedem cum ajungeau tinerii să se împrietenească. Ocaziile diferite – școală, clăci, jocuri și baluri – erau prilejuri de îndrăgostit și de-abia după o relație mai stabilă, prietenoasă, se hotărau să-și unească destinele. Averile părinților primau, de aici rolul lor hotărâtor la întemeierea majorității familiilor. Prioritară era la flăcău armata, considerat fiind bun de însurat. Această regulă era încălcată dacă părinții se înțelegeau între ei, de multe ori însurătoarea eșua.

În cazul în care totuși căsătoria era stabilită, urma ,, înțelegerea “. Flăcăul împreună cu părinții stabileau o zi în care se deplasau la casa fetei pentru a o cere de noră . Vizita începea de regulă, duminica după amiază, la discuții stabilindu-se lucruri concrete precum: acceptul părinților fetei de a se încheia căsătoria, cu ce zestre vine fiecare în căsătorie, locul unde vor locui viitorii tineri, cheltuiala ce se va face la nuntă, stabilirea celorlalte date privitoare la nuntă ( data, muzică, declarație la primărie, locul nunții ).

Momentul acesta poate fi numit și logodnă, la Grămești neexistând obiceiul ca logodna, să fie efectuată în biserică înaintea nunții. Și nașii sunt la domeniul propunerilor, urmând acceptul sau neacceptul acestora. Stabilindu-se toate acestea, cuscrii bat palma și toți încep cinstea cu rachiu, urând tinerilor casă de piatră și sănătate. Urmează etapele stricte ale evenimentului care se încheie cu cununia civilă ce în trecut era îcheiată cu câteva zile înainte de nuntă, mai nou, are loc în aceași zi cu nunta. Și zestrea miresei cu chiuituri, cu lăutari, cu druște și vornicei era luată la casa mirelui în ajunul nunții, vorniceii chiar cereau mai mult de la părinții fetei față de cât aceștia se înțeleseră la începutul manifestării. În duminica nunții, dimineața, mirii mergeau la biserică pentru spovedanie la preot și împărtășanie, primind totodată și binecuvântarea acestuia pentru că pe la ora 10, muzicanții să se prezinte la locul stabilit și să-și înceapă activitatea. Plecau după nuni însoțiți vornicei și de alți tineri în alai, pentru că în jurul prânzului să aducă nașii și să înceapă gătitul miresei. Dacă nunta avea stabilită ca oră de cununie religioasă în jurul prânzului, totul trebuia început mai devreme, iar dacă cununia avea loc spre seară, gătitul miresei, hora miresei și distracția propriu-zisă a sătenilor putea începe și mai târziu.

S-au mai păstrat obiceiuri precum aducerea florilor pentru mire, nași, socri, alți nuntași, acestea pe perine frumos gătite de mireasă, servitul nuntașilor și a sătenilor cu rachiu și prăjituri , apoi hora miresei care angaja cât mai mulți nuntași. În fruntea horei, vornicelul responsabil cu voalul miresei, purtând în mână o nuielușă frumos împodobită cu flori, striga:

,, Di trii ori pi lângă masă

Să scoatem nunta din casă’’

Înainte de a merge la biserică, un reprezentant al muzicii sau o altă persoană pregătită iertăciunea. Multă vreme, când la nunți cânta fanfara lui Strafuschi, moșul Gheorghe era starețul iertăciunii. Mai nou, aceasta este rostită de regulă de femei știutoare,bune de gură ca Viorica Andrieș, Maria Airinei sau alte persoane.